Nu e nimic mai trist ca atunci cand ploua miercurea .
Polaia de miercuri e foarte rece , de o consistenta gelatinoasa care face sa-ti fie scarba . Umezeala iti inunda sufletul anemic , degeaba iti incrucisezi bratele la piept incercand sa te protejezi . Nimic nu te poate salva de ploaia de miercuri . Incerci sa te ascunzi intr-o camera inchisa , dar ii vezi ranjetul malefic cum se scurge balos pe geam peste tine .
Teama pe care odata o simteai atat de intens s-a transformat in acceptare , nu mai exista tresariri , entuziasm , priviri surprinse …
Vocile s-au adaptat , soaptele sunt singurul lucru pe care il mai auzi . Nu mai exista zgomot , tipete , totul e sub apasarea ploii de miercuri . Orice se intampla incet . Oamenii sunt acoperiti de un calm scarbos care nu te mai deranjeaza , este aceeasi aceptare care iti face capul sa se plece . Cu ocazia asta iti vezi palmele grele , moarte , fara rost …
Incerci sa-ti amintesti ceva , dar singura amintire este cea a ploii de miercurea trecuta . Renunti si parca incepi chiar sa te scurgi in mii de balti murdare la fel ca ploaia asta de miercuri . E mult prea greu sa suporti pe tine atatea parti din atatea suflete topite si ele de raceala ploii de miercuri .
Nu-ti place ideea de a fi impartit in picaturi , dar ar putea fi interesant sa chinui si tu alte suflete , la fel cum al tau e chinuit acum de milioane de picaturi . Brusc realizezi dimensiunea imensa a tot ce inseamna ploaia de miercuri , sute de mii de suflete descompuse . Oare cate au disparut de langa tine fara iti dai seama ? Poate daca ar fi putut striga … le-ai fi auzit … poate …
Ce e ciudat e ca hainele iti raman intacte . Sa fie asta o dovada ca ar fi mai rezistente decat tine ?!
Zambesti timid … esti zdrente sub haine .
